N’am mai scris despre filme de mult, dar am vazut cateva saptamana asta si zic sa scriu despre ele.

Incep cu singurul film care mi’a placut “All about Steve” cu Sandra Bullock si Bradley Cooper care este aaaaaaattttttaaaaaaaatttttttt de dragut!!!!!!!! El e Steve. Initial m-am cam plictisit, era boring si aiurea si cam ciudat construit personajul ei, dar mi-am schimbat parerea. O perioada am crezut ca e o pitzipoanca trecuta de prima tinerete, nebuna si stalkerita, care stia multe chestii complet neinteresante intr’o conversatie decenta, dar care pana la urma i-au folosit. Jobul ei era sa inventeze Rebus si, in afara de faptul ca era beton la gramatica si stia dictionarul pe dinafara, mai stia si o multime de lucruri interesante despre toate celelalte lucruri. Chiar TOATE. Si vorbea prea mult, ca de aia mi s-a parut boring filmul. “If you love someone, you should let’m go. If you have to stalk’m, he probably wasn’t yours in the first place”.

Al doilea film e Coraline, care, desi e de desene animate, mi s-a parut foaaarte boring. La fel si “Horton hears a Who!”. Si eu sunt lesinata dupa desenele animate. Astea doua nu m’au miscat deloc. O fetita neglijata de niste parinti mult prea ocupati pentru ea isi gaseste fericirea intr’o alta lume cu mastera cea rea care voia sa’i coasa nasturi in loc de ochi. Iar Horton zgaltaia papadia aia grav de tot TOT timpul, dar numai in UNELE situatii Whoville simtea asta. Myeah…whatever.

Al patrulea film e Surrogates. Cat il iubesc eu pe Bruce(si il si urasc pentru ca a vrut sa se insoare cu Andreea la ea in vis si m-a tradat nesimtitu’), filmul asta a fost ceva sinistru de’a dreptul. Nu mai conteaza subiectul si astea, pe mine ma interesau oamenii care isi faceau surogatele. Daca ei de 14 ani inventasera surogatele, de 7 ani le foloseau ca sa’si traiasca viata ca niste legume in intuneric, de 3 ani se ridicasera unii care sa spuna ca e o porcarie sa lasi pe altu sa traiasca in locul tau si erau scandaluri si nuj ce….cum naiba era Bruce tuns si frezat? Nevasta lui era vopsita proaspat, toti cei de la final aratau cat de cat bine. Pai in Wall-E, unde toti oamenii aia traiau in scaune(ca si astia), desi trecusera generatii peste ei de ajunsesera cu scheletul osos aproape de zero, totusi, era clar ca daca stai 7 ani cel putin intr’un scaun la tine in casa, nefacand nimic in rest, esti pe drumul celor din Wall-E, nu? Adica niste legume gelatioase, lenese si fricoase care traiau cu pastile si aveau impresia despre ei ca sunt inalti si frumosi.

In plus, surogatelor nu li se incurca parul. Cat de natural ar fi fost el, da’l incolo de par, ca eu tre sa stau zilnic cu placa si cu peria in el ca sa arate cat de cat decent. Chiar si aia de la Hollywood cu toate arfele lor, au bad hair days. Oricum, ca in toate filmele, noroc cu Bruce ca salvat omenirea.

Aveam de gand acu cateva zile sa povestesc cum m’a aproape talharit unu si cum m’au calcat hotii la mine in casa acu cativa ani, dar din motive de lene si lipsa de inspiratie, nu am putut scrie mai mult de 3 cuvinte si alea fara sens. Dar azi, AZI, 17.11.2009, m’a pocnit inspiratia intr’un mod foarte ciudat. Am fost amenintata!!!!

Normal, cand vrei sa povestesti ceva naspa incepi cu ce e mai prapastios cu putinta. Ma abat nitel de la subiect(oricum nu scriu azi despre hotii aia), si povestesc primul meu accident de masina, ca sa dau exemplu cu atitudinea prapastioasa.

Eram pe la Gradina Icoanei, in primul an de cand aveam permis(adica in 2000) si incercam sa parchez, dar nu era nici un loc. Mergeam cu viteza II-a, cu avariile puse. Sunt 2 benzi + una de parcare pe unde mergeam eu(veneam dinspre Dacia) si o tanti soferita mergea fix in spatele meu, desi nu mai era nimeni pe strada in afara de noi doua. Cand aproape am ajuns la intersectia cu nustiucestradacareducelaVamaVeche isi da fata seama ca tre sa faca o manevra dupa ce a inceput sa claxoneze isteric si imi taie fata. Eu, cu ochii dupa locul de parcare, intru in ea, dar incet, ca mergeam ca un melc si oricum o vazusem cumva cu coada ochiului. Rezultatul a fost ca masinii mele i s’a zgariat bara de protectie din fata, iar portiera ei din spate dreapta s’a ifundat de zici ca era din carton.

Cum ii spun eu maica’mii? Ma omoara ca am facut accident si ma mai si pierdusem ca aia dadea vina pe mine intr’una si’mi venea sa si plang. Aveam permis de vreo 3 luni numa. Sun pe mama: “MAMA!!! AM FACUT ACCIDENT!!!!” Maica’mea s’a albit, inverzit, albastrit, etc, ce’a patit fata, a dat masina peste ea, ramane paralizata, aolo s’o fi lovit la cap, alt etc, printre bolboroselile mele afla ca nu am patit nimic, dar masina e putin zgariata. Vine mama la locul faptei si o convinge pe cucoana sa spuna ca a gasit’o lovita in parcare ca sa nu ne mai trambalam pe la politie cu asta. Tanti aia e de acord si isi da seama ca ea e cea care mi’a taiat fata si facem schimb de nr de telefon si aia e. Incidentul s’a rezolvat altfel, ca sotu’ doamnei a facut scandal si ne’am dat intalnire la Politie, unde ea nu a venit si eu am asteptat’o 3 ore, iar politistu’ a zis ca nu am ce sa declar pentru o zgarietura ca aia.

Deci, azi am fost amenintata. Dar nu direct. Adica nu fata in fata “iti rup io picioarele”. Nici la telefon: “sa vezi ce omor iti dau cand te prind”. Nici prin scrisori: “Tonight you’ll die in Hell”. Nuuuu… Prietena mea a primit amenintarile pentru mine pe messenger. Cred ca e o metoda noua si super cool. Ca nu poti sa ameninti asa, oricum. Si, dupa ce  mi’a transmis “tell her to watch her back in the future”, au inceput si masurile de protectie: Da, acum o sa merg numai cu spatele. Sau, cel putin, o sa ma uit tot timpul in spate. Dar daca a fost o diversiune si de fapt, cand ma uit eu in spate, ma ataca din fata? Sau din lateral?

Asa ca, acum trebuie sa fiu cu ochii in 14. Va trebui sa citesc si blogul prietenului meu sa ma informez cu securitatea. PS Nu The Boyfriend. Just friend.

Hihi

Pare-mi-se ca m-am mai laudat cu barbatii care ma agata pe mine pe unde merg si cred ca am mai zis si de cireasa de pe tort. In fine, daca nici eu nu’mi aduc aminte, atunci mai scriu o data. Dar, pe langa cireasa de pe tort, mai sunt doua recente pe care vreau sa le scriu.

Ieri ma invarteam fara rost pe la Unirea asteptand sa inceapa programul la o institutie unde aveam treaba si un baiat vine dupa mine sa’mi faca o oferta la care oricum nu eram atenta. Cand am vazut ca se tine dupa mine, opresc iPodul si il ascult: “Vai ce ochi frumosi aveti…Sunt ai dumneavoastra?” (Nu, i-am imprumutat pentru 3 zile, a fost replica mea)

Taximetristu’ de aseara: aaa, da, te duc pe unde vrei tu! (Urasc sa ma tutuiasca taximetristii sau alti oameni care presteaza servicii si ar trebui sa fie respectuosi cu clientii lor. Nici macar un client al meu, cu toate ca marea majoritate sunt mult mai in varsta ca mine, nu ma tutuieste si, nici eu pe cei mai tineri decat mine. Relatia de job e relatie de job, nu sa ne tragem de sireturi). Cand am ajuns, ii fac semn sa ma lase si pe mine, ca el era ocupat sa barfeasca operatoarele prin statie, dar despre asta in alt post, si el, inchide statia: “Da, Pufi, unde vrei tu…ce frumoasa esti!” #$%^&*{_)(*

In alta zi mergeam pe strada cu prietena mea si a observat pe unu matahalos care se uita insistent, zice ea, la mine. Eu nu eram atenta, ca nu sunt atenta in general la oamenii de pe strada..numai pe mama o vad si o ocolesc cu grija, ca, de obicei, eu ii spun ca sunt in alta parte decat sunt defapt. Nenea asta, cand ajunge aproape de noi…isi aduna toata saliva si tot ce mai avea el prin gat ca sa faca o mare flegma. Si o aduna cu un zgomot din ala infiorator, o horcaiala sinistra care te’ar trezi din morti, EXACT cand trece pe langa noi. Si, mentionez, spre marea mea rusinica, era cu ochii la mine. Asa a zis Andreea. O fi si asa un mod de a atrage atentia.

In rest am uitat, dar cea mai penibila replica de agatat pe care am trait’o a fost intr’un club, in care eram cu niste prieteni, si unde ma plictiseam intr’un mare fel pe ringu de dans, unde nu faceam de fapt nimic, stateam cu mainile in buzunar. Si cum contemplam eu trecerea lenta, in pas de melc, a timpului vine unu la mine si imi serveste: “Singurica?”

1. Mor de oamenii astia care vorbesc despre ei la persoana a 3-a… “Te duce Xxxx undeva select, da, baby?”… Ce e in neregula cu voi? Sunteti niste oameni atat de importanti incat trebuie sa va acordam respectul cuvenit in doza dubla? Sau poate nu suntem respectuosi destul si trebuie sa ne invatati aceasta lectie over and over again? Si in plus, nu-mi place cand oamenii astia plini de respect de sine, nu spun lucrurilor pe nume. Vorbim 10 minute la telefon in propozitii: “Si ce mai faci, iubi?”, “Ce mai zici, baby?”, la care eu ma fac ca nu inteleg, iar el nu spune nimic mai departe. Super conversatie.

2. Ma supara oamenii care folosesc cuvinte de alint mult prea devreme in relatie.

3. Am primit pentru a doua oara in viata o bautura de la un barbat din bar, trimisa prin chelneri, cu complimentele de rigoare. Prima data eram in Music Club acum un an parca si eram la masa cu inca 2 prietene. In spatele mesei noastre era o masa de baieti care probabil s’au amuzat teribil de cum dansam noi sau discutiile de la masa si, inainte sa plece, au comandat inca un rand din bauturile pe care le aveam pe masa. Fara sa le putem multumi. Azi am primit un cocktail ruoz!!! foarte bun la gust, de la un tip cu care n-am interactionat cine stie ce si nici pe urma nu ne’am mai intalnit pe acolo. Dar mi s-a latit un zambet maaaaaaaare pe buze.

4. Am uitat cheile de la casa in masina lui John Doe. Stau cu frica. Poate intra peste mine in casa si ma sperie.

5. Mi s’a dezlipit talpa de la cizma stanga in mijlocul clubului, in mijlocul noptii, dar nici ca mi’a pasat. Era de la roz, cred.

6. Am avut o conversatie funny, dar nu imi amintesc acum. Revin cu amanunte cand se trezeste.

Hihihihihi

El: bau

Eu: nu bau!! nu bau!!!!!

Eu: te’am visat…

El: hmm…cum?

Eu: faceam sex si o aveai mica si eram foarte suparata pe tine din cauza asta

El: somebody shoot me…in loc sa visezi ca te urcam pe pereti!! doar o vazusesi sau eram deja inside?

Eu: tot tacamu, si a durat si putin…15 sec…

El: ce vis nefericit…

Eu: Noroc ca aveai prezervativ, ca acum erai tata.

El: stii ce e bine? ca daca se intampla ceva vreodata intre noi, nu pot decat sa’ti depasesc asteptarile

Eu: te pun pe blog..

El: normal…dupa ce ca small size, si 15 seconds…sa ma stie tot mapamondu’… Macar imi dai drept la replica in fapte?

Eu: nu

Eu: ce faci acolo? nu mai zici nimic?

El: ma tot gandesc cum sa compensez visul tau

 

PS Unul din articole a fost preluat de un site cu chestii pentru slabit si am avut peste 200 de vizitatori/zi de atunci .

 

Azi continuu cu istorisirea despre incercarile mele repetate si disperate de a avea corp fara greseala. Cum nu mi-a mers cu slabitul pe diverse metode incercate de altfel, cu succes de altii si, zau, cand auzi povesti de astea, nu iti vine sa crezi ca tu nu esti in stare, dar uneori stau si ma intreb cum naiba aveam 10 la Educatie Fizica in scoala?

Ma rog, sa depasim momentu’, baga a treia..(Azi sunt plina de glume imprumutate)

Primul meu contact cu o sala a fost in 2004 la inceputul anului, cand mi-am facut abonament pe 3 luni la o sala din Unirea, ca era aproape de job, si care avea si sauna si arata foarte dragut si nici foarte scumpa nu era. Nu ma baga nimeni in seama pe acolo si ma plictiseam grav, dar, pentru ca platisem in avans (special ca sa trag de mine sa ma duc), mergeam de cateva ori pe saptamana. Intr’o seara m’a prins instructorul de aerobic si m’a bagat in sala lui. (EDIT: Hai ca va umbla mintea la prostii: sala de aerobic era mai incolo, si eram vreo 20 de fete/femei in grupul respectiv). In 2 sedinte eram praf. Mi’a venit rau, am facut o obisnuita criza de calciu, dar suficient cat sa’l bag pe ala in toti sperietii si sa nu ma mai lase la curs. Oricum nu mai voiam, ca era greu al naibii. Dar m’a invatat cum sa ocolesc febra musculara: Diclofenac imediat dupa dus, cat sunt muschii incalziti. Dupa o luna jumate nu m’am mai dus deloc. Si nici nu s’a vazut vreo imbunatatire.

Apoi m’am dus la Marriott, la fite, de cateva ori, dar mai mult stateam la piscina. Asta e treaba, ca in apa ma simt bine, integrata ca pestele, as sta ore intregi sa ma balacesc si sa inot. Dar, cum sala costa mult peste salariul meu pe 2 ani, nu am indraznit sa’mi fac abonament. Era frumos…..dupa ce slabeam kile intregi in piscina, jacuzzi si sauna, traversam la Chicken Stuff, sa ne gratificam cu niste muschiulet picant+cartofi prajiti+cola+salata+sos de usturoi pentru ca slabiseram cateva kile in piscina. Apropo de asta, imi amintesc ca acum cativa ani, incercam sa ne lasam de cola si sa trecem pe apa plata, tot ca urmare a articolelor de prin reviste. Am sarbatorit cu un pahar de Pepsi faptul ca ne-am lasat de Coca-Cola.

Zilnic imi spun ca intr’una din zile o sa ies la alergat, ca nu imi merge cu sala. Ba e departe, ba e scumpa, ba sunt numa tarani inauntru, ba nu sunt aparate suficiente, ba nu am cu cine. Pretexte. Asa ca ieri am bagat DVD-ul cu Andreea Raicu facand Tae-Bo. La urma urmei cat de greu poa sa fie? In primele 10 minute te incalzesti. In restul nu stiu ce se intampla, ca n’am mai rezistat si l’am inchis. Rezultatul:… Ah, inainte de rezultat sa ma descriu nitel:

Am niste colanti negri, jambiere negre, sosete negre cu Hello Kitty si inimioare roz, un tricou negru primit de la Coyote Cafe de ziua mea anu’ trecut, parul prins in coada si bretonul in agrafe, manusi fara degete(ce?! Si Andreea are din alea), si, pentru ca sunt in casa la mine, nu pun nimic in picioare. In sufragerie am 3 covoare: unul rosu mai maricel asa 1.80×1,.20 m si doua mai mici, albe. Eram pe covorul rosu, care aluneca pe parchet, dar  nu m’am gandit decat ca eu in sosete sigur alunec pe parchet. Revin la rezultat: cat pe ce sa’mi scrantesc glezna stanga din nou(am stat 2 saptamani cu ea in ghips acu mai multi ani, in liceu si niciodata nu si-a revenit), am facut intindere la piciorul drept de am schiopatat toata ziua, am febra musculara la aproape toti muschii din corp, nu pot sa rad, nu pot sa ma ridic, nu pot sa ma aplec, nu am reusit sa mananc mare lucru pentru ca ma dor muschii de pe langa gat, abia am carat geanta azi la job pentru ca ma dor umerii. Degeaba am dat cu Diclofenac pe mine ca n’a avut nici un efect. Azi am luat Clafen de la farmacie si nu stiu daca imi e frig sau cald unde m’am dat cu el. Mie mi’ar fi cald, parca, dar cand am pus picior peste picior eram rece ca gheata!

Dar!!!! Nu mi-a ajuns. Sunt praf cu febra musculara pe mine, ca ieri am facut de 2 ori aceeasi greseala de 10 minute, si am iesit la alergat. Ei bine, da… EU AM ALERGAT AZI din proprie initiativa pentru prima data in viata mea. Intai am alergat 100 m pana la prietenii cu care ieseam, ca singur oricum n’are nici un haz. Si mi’am dat duhu’ cu totul. 5 minute n;am putut sa zic nimic, nici buna. Pe urma m’am gratificat cu niste ciorba de tarhon, ca tot alergasem atat. Si pe urma am alergat prin cartier, cand mai repede, cand mai incet, pe urma m’a alergat un caine prin cartier, cand mai repede, cand mai incet, pe urma am zis ca nu mai ies niciodata din casa.

Si, cireasa de pe tort. Nu e apa. S’au spart niste tevi. Inca un EDIT: mai e o cireasa pe tort – incercand sa ocolesc ceva, nu mai RETIN MINTE ce, am calcat in niste frunze, care nu mi s’au mai dezlipit de adidas deloc. O fi fost rasina, ceva?

Abia astept sa vad cum ma simt maine.

De aaaaaaaaaaani de zile, ma chinui sa ma mobilizez sa fac ceva regulat. Sa tin cura de slabire, sa am un program zilnic de sport, sa mananc micul dejun in fiecare dimineata, sa imi iau vitaminele si calciul in zilele indicate in reteta, sa scriu cate un post pe zi pe blog, sa citesc saptamanal o carte, sa merg in fiecare saptamana la un muzeu, sa vad in fiecare saptamana un film mai vechi si unul nou, etc. Dar, niciodata nu’mi iese. Nu sunt disciplinata deloc. Mai bine dorm alea 30 de minute de sport+dus dimineata + 20 min de mic dejun.

Sa incepem cu istoria mea in curele de slabire: in liceu nu ma interesa, ca nu ma interesau nici baietii prea tare, in afara de Jean si de (iar am uitat cum il cheama, Emilien zi tu, ca ai fost cu el in clasa, ceva cu B..parca), si cum niciunul nu si-a exprimat dorinta de a ma vedea mai slaba, n’am facut cure de slabire. Greul a venit mai tarziu, cand am cunoscut’o pe Andreea care e slaba ca scandura si m’am gandit sa fiu si io tot asa. Am urmat numai regimuri de succes, cu care slabisera o gramada de prietene ale celor pe care ii cunosteam.

Prima data am incercat metoda Atkins, am ajuns la spital plina de puncte rosii, ca facusem alergie de la carne si carne si nimic altceva. Ca in primele 2 saptamani asa mananci, dar slabise prietena unei colege 20 de kg cu regimul asta.

Urmatorul regim, la vreun an dupa, a fost metoda aia cu puncte/zi, ca slabise prietena unui prieten al meu cel putin 20 de kg intr’o luna sau ceva de genul. Dupa o saptamana n’am mai tinut minte nimic, pentru ca mi se terminase salariul si nu ma mai puteam tine de metoda.

Urmatoarea etapa a fost cu regimul disociat, care era relativ ieftin: o zi fructe, o zi legume, o zi carne, o zi lactate, numai ca nu mi le’am programat bine si dupa lactate au urmat, in mod evident, fructele, si o saptamana n’am fost in stare de nimic, si nici n’am slabit cum slabise verisoara unei alte colege care tinuse regimul 6 saptamani si slabise minim 20 kg.

Urmatoarea etapa a fost un regim pe care l’am gasit intr’o revista de femei si care garanta cel putin 20 kg in prima luna: cel putin 3 l apa/zi si fructe si legume crude si pui pe gratar si cafea la mic dejun cu o felie de paine prajita, si duminica aveai voie orice. In prima zi a fost ok, imi dramuisem si cum sa beau cei 3 l, ca pare simplu la prima vedere, dar sunt 15 pahare de apa. Dupa primele 3 ti se ia pentru toata ziua. Dar le beam pe fiecare la juma de ora sau asa ceva. A doua zi a inceput sa fie mai rau: un pahar de apa la 30 de minute, dar la toaleta cate 5 minute la fiecare 15 minute. M’am lasat si de asta.

Urmatoarea etapa a fost cu batoane din alea Fibrobar, ca doar Nicoleta Luciu slabise o gramada si se mentinea cu ele. Mi’am luat cam 50 de batoane, sa’mi ajunga, dar au un gust ATAT DE RAU, ca dupa primele 2 mi’a venit sa mor de greata si n’am mai mancat nimic nimic. Mai mancam cate unul cand mi se terminau banii si nu avea cine sa’mi dea si mie o ciorba calda in stomac.

Urmatoarea etapa a fost cu pastile de slabit pentru ca lua maica’mea si imi arata la haine cat de mult slabise, dar dupa 2 saptamani in care ma simteam bine, am inceput sa ma simt rau, sa am insomnii, sangerari aiurea, si am cautat mai temeinic pe forumuri si m’am lasat si de alea. La pastile a fost totusi singurul rezultat evident pentru ca am slabit 4 kg in prima saptamana, dar asta era ptr ca eliminasem toata apa din mine, si apoi oricum a venit Craciunul si nu s’a mai cunoscut nimic.

Sunt praf. O sa revin cu alte amanunte, pe viitor. Macar o saptamana sa ma asigur ca scriu zilnic pe blog

 

Pentru fiecare Gabi sau Miha, si pentru mine

Asta e pentru ca mi-e mare lene sa scriu pe blog si sa nu credeti ca il ignor chiar cu desavarsire.

Pupici. Eu si rechinii citim carti.