Pare-mi-se ca m-am mai laudat cu barbatii care ma agata pe mine pe unde merg si cred ca am mai zis si de cireasa de pe tort. In fine, daca nici eu nu’mi aduc aminte, atunci mai scriu o data. Dar, pe langa cireasa de pe tort, mai sunt doua recente pe care vreau sa le scriu.

Ieri ma invarteam fara rost pe la Unirea asteptand sa inceapa programul la o institutie unde aveam treaba si un baiat vine dupa mine sa’mi faca o oferta la care oricum nu eram atenta. Cand am vazut ca se tine dupa mine, opresc iPodul si il ascult: “Vai ce ochi frumosi aveti…Sunt ai dumneavoastra?” (Nu, i-am imprumutat pentru 3 zile, a fost replica mea)

Taximetristu’ de aseara: aaa, da, te duc pe unde vrei tu! (Urasc sa ma tutuiasca taximetristii sau alti oameni care presteaza servicii si ar trebui sa fie respectuosi cu clientii lor. Nici macar un client al meu, cu toate ca marea majoritate sunt mult mai in varsta ca mine, nu ma tutuieste si, nici eu pe cei mai tineri decat mine. Relatia de job e relatie de job, nu sa ne tragem de sireturi). Cand am ajuns, ii fac semn sa ma lase si pe mine, ca el era ocupat sa barfeasca operatoarele prin statie, dar despre asta in alt post, si el, inchide statia: “Da, Pufi, unde vrei tu…ce frumoasa esti!” #$%^&*{_)(*

In alta zi mergeam pe strada cu prietena mea si a observat pe unu matahalos care se uita insistent, zice ea, la mine. Eu nu eram atenta, ca nu sunt atenta in general la oamenii de pe strada..numai pe mama o vad si o ocolesc cu grija, ca, de obicei, eu ii spun ca sunt in alta parte decat sunt defapt. Nenea asta, cand ajunge aproape de noi…isi aduna toata saliva si tot ce mai avea el prin gat ca sa faca o mare flegma. Si o aduna cu un zgomot din ala infiorator, o horcaiala sinistra care te’ar trezi din morti, EXACT cand trece pe langa noi. Si, mentionez, spre marea mea rusinica, era cu ochii la mine. Asa a zis Andreea. O fi si asa un mod de a atrage atentia.

In rest am uitat, dar cea mai penibila replica de agatat pe care am trait’o a fost intr’un club, in care eram cu niste prieteni, si unde ma plictiseam intr’un mare fel pe ringu de dans, unde nu faceam de fapt nimic, stateam cu mainile in buzunar. Si cum contemplam eu trecerea lenta, in pas de melc, a timpului vine unu la mine si imi serveste: “Singurica?”

1. Mor de oamenii astia care vorbesc despre ei la persoana a 3-a… “Te duce Xxxx undeva select, da, baby?”… Ce e in neregula cu voi? Sunteti niste oameni atat de importanti incat trebuie sa va acordam respectul cuvenit in doza dubla? Sau poate nu suntem respectuosi destul si trebuie sa ne invatati aceasta lectie over and over again? Si in plus, nu-mi place cand oamenii astia plini de respect de sine, nu spun lucrurilor pe nume. Vorbim 10 minute la telefon in propozitii: “Si ce mai faci, iubi?”, “Ce mai zici, baby?”, la care eu ma fac ca nu inteleg, iar el nu spune nimic mai departe. Super conversatie.

2. Ma supara oamenii care folosesc cuvinte de alint mult prea devreme in relatie.

3. Am primit pentru a doua oara in viata o bautura de la un barbat din bar, trimisa prin chelneri, cu complimentele de rigoare. Prima data eram in Music Club acum un an parca si eram la masa cu inca 2 prietene. In spatele mesei noastre era o masa de baieti care probabil s’au amuzat teribil de cum dansam noi sau discutiile de la masa si, inainte sa plece, au comandat inca un rand din bauturile pe care le aveam pe masa. Fara sa le putem multumi. Azi am primit un cocktail ruoz!!! foarte bun la gust, de la un tip cu care n-am interactionat cine stie ce si nici pe urma nu ne’am mai intalnit pe acolo. Dar mi s-a latit un zambet maaaaaaaare pe buze.

4. Am uitat cheile de la casa in masina lui John Doe. Stau cu frica. Poate intra peste mine in casa si ma sperie.

5. Mi s’a dezlipit talpa de la cizma stanga in mijlocul clubului, in mijlocul noptii, dar nici ca mi’a pasat. Era de la roz, cred.

6. Am avut o conversatie funny, dar nu imi amintesc acum. Revin cu amanunte cand se trezeste.

Hihihihihi

El: bau

Eu: nu bau!! nu bau!!!!!

Eu: te’am visat…

El: hmm…cum?

Eu: faceam sex si o aveai mica si eram foarte suparata pe tine din cauza asta

El: somebody shoot me…in loc sa visezi ca te urcam pe pereti!! doar o vazusesi sau eram deja inside?

Eu: tot tacamu, si a durat si putin…15 sec…

El: ce vis nefericit…

Eu: Noroc ca aveai prezervativ, ca acum erai tata.

El: stii ce e bine? ca daca se intampla ceva vreodata intre noi, nu pot decat sa’ti depasesc asteptarile

Eu: te pun pe blog..

El: normal…dupa ce ca small size, si 15 seconds…sa ma stie tot mapamondu’… Macar imi dai drept la replica in fapte?

Eu: nu

Eu: ce faci acolo? nu mai zici nimic?

El: ma tot gandesc cum sa compensez visul tau

 

PS Unul din articole a fost preluat de un site cu chestii pentru slabit si am avut peste 200 de vizitatori/zi de atunci .

 

Azi continuu cu istorisirea despre incercarile mele repetate si disperate de a avea corp fara greseala. Cum nu mi-a mers cu slabitul pe diverse metode incercate de altfel, cu succes de altii si, zau, cand auzi povesti de astea, nu iti vine sa crezi ca tu nu esti in stare, dar uneori stau si ma intreb cum naiba aveam 10 la Educatie Fizica in scoala?

Ma rog, sa depasim momentu’, baga a treia..(Azi sunt plina de glume imprumutate)

Primul meu contact cu o sala a fost in 2004 la inceputul anului, cand mi-am facut abonament pe 3 luni la o sala din Unirea, ca era aproape de job, si care avea si sauna si arata foarte dragut si nici foarte scumpa nu era. Nu ma baga nimeni in seama pe acolo si ma plictiseam grav, dar, pentru ca platisem in avans (special ca sa trag de mine sa ma duc), mergeam de cateva ori pe saptamana. Intr’o seara m’a prins instructorul de aerobic si m’a bagat in sala lui. (EDIT: Hai ca va umbla mintea la prostii: sala de aerobic era mai incolo, si eram vreo 20 de fete/femei in grupul respectiv). In 2 sedinte eram praf. Mi’a venit rau, am facut o obisnuita criza de calciu, dar suficient cat sa’l bag pe ala in toti sperietii si sa nu ma mai lase la curs. Oricum nu mai voiam, ca era greu al naibii. Dar m’a invatat cum sa ocolesc febra musculara: Diclofenac imediat dupa dus, cat sunt muschii incalziti. Dupa o luna jumate nu m’am mai dus deloc. Si nici nu s’a vazut vreo imbunatatire.

Apoi m’am dus la Marriott, la fite, de cateva ori, dar mai mult stateam la piscina. Asta e treaba, ca in apa ma simt bine, integrata ca pestele, as sta ore intregi sa ma balacesc si sa inot. Dar, cum sala costa mult peste salariul meu pe 2 ani, nu am indraznit sa’mi fac abonament. Era frumos…..dupa ce slabeam kile intregi in piscina, jacuzzi si sauna, traversam la Chicken Stuff, sa ne gratificam cu niste muschiulet picant+cartofi prajiti+cola+salata+sos de usturoi pentru ca slabiseram cateva kile in piscina. Apropo de asta, imi amintesc ca acum cativa ani, incercam sa ne lasam de cola si sa trecem pe apa plata, tot ca urmare a articolelor de prin reviste. Am sarbatorit cu un pahar de Pepsi faptul ca ne-am lasat de Coca-Cola.

Zilnic imi spun ca intr’una din zile o sa ies la alergat, ca nu imi merge cu sala. Ba e departe, ba e scumpa, ba sunt numa tarani inauntru, ba nu sunt aparate suficiente, ba nu am cu cine. Pretexte. Asa ca ieri am bagat DVD-ul cu Andreea Raicu facand Tae-Bo. La urma urmei cat de greu poa sa fie? In primele 10 minute te incalzesti. In restul nu stiu ce se intampla, ca n’am mai rezistat si l’am inchis. Rezultatul:… Ah, inainte de rezultat sa ma descriu nitel:

Am niste colanti negri, jambiere negre, sosete negre cu Hello Kitty si inimioare roz, un tricou negru primit de la Coyote Cafe de ziua mea anu’ trecut, parul prins in coada si bretonul in agrafe, manusi fara degete(ce?! Si Andreea are din alea), si, pentru ca sunt in casa la mine, nu pun nimic in picioare. In sufragerie am 3 covoare: unul rosu mai maricel asa 1.80×1,.20 m si doua mai mici, albe. Eram pe covorul rosu, care aluneca pe parchet, dar  nu m’am gandit decat ca eu in sosete sigur alunec pe parchet. Revin la rezultat: cat pe ce sa’mi scrantesc glezna stanga din nou(am stat 2 saptamani cu ea in ghips acu mai multi ani, in liceu si niciodata nu si-a revenit), am facut intindere la piciorul drept de am schiopatat toata ziua, am febra musculara la aproape toti muschii din corp, nu pot sa rad, nu pot sa ma ridic, nu pot sa ma aplec, nu am reusit sa mananc mare lucru pentru ca ma dor muschii de pe langa gat, abia am carat geanta azi la job pentru ca ma dor umerii. Degeaba am dat cu Diclofenac pe mine ca n’a avut nici un efect. Azi am luat Clafen de la farmacie si nu stiu daca imi e frig sau cald unde m’am dat cu el. Mie mi’ar fi cald, parca, dar cand am pus picior peste picior eram rece ca gheata!

Dar!!!! Nu mi-a ajuns. Sunt praf cu febra musculara pe mine, ca ieri am facut de 2 ori aceeasi greseala de 10 minute, si am iesit la alergat. Ei bine, da… EU AM ALERGAT AZI din proprie initiativa pentru prima data in viata mea. Intai am alergat 100 m pana la prietenii cu care ieseam, ca singur oricum n’are nici un haz. Si mi’am dat duhu’ cu totul. 5 minute n;am putut sa zic nimic, nici buna. Pe urma m’am gratificat cu niste ciorba de tarhon, ca tot alergasem atat. Si pe urma am alergat prin cartier, cand mai repede, cand mai incet, pe urma m’a alergat un caine prin cartier, cand mai repede, cand mai incet, pe urma am zis ca nu mai ies niciodata din casa.

Si, cireasa de pe tort. Nu e apa. S’au spart niste tevi. Inca un EDIT: mai e o cireasa pe tort – incercand sa ocolesc ceva, nu mai RETIN MINTE ce, am calcat in niste frunze, care nu mi s’au mai dezlipit de adidas deloc. O fi fost rasina, ceva?

Abia astept sa vad cum ma simt maine.

De aaaaaaaaaaani de zile, ma chinui sa ma mobilizez sa fac ceva regulat. Sa tin cura de slabire, sa am un program zilnic de sport, sa mananc micul dejun in fiecare dimineata, sa imi iau vitaminele si calciul in zilele indicate in reteta, sa scriu cate un post pe zi pe blog, sa citesc saptamanal o carte, sa merg in fiecare saptamana la un muzeu, sa vad in fiecare saptamana un film mai vechi si unul nou, etc. Dar, niciodata nu’mi iese. Nu sunt disciplinata deloc. Mai bine dorm alea 30 de minute de sport+dus dimineata + 20 min de mic dejun.

Sa incepem cu istoria mea in curele de slabire: in liceu nu ma interesa, ca nu ma interesau nici baietii prea tare, in afara de Jean si de (iar am uitat cum il cheama, Emilien zi tu, ca ai fost cu el in clasa, ceva cu B..parca), si cum niciunul nu si-a exprimat dorinta de a ma vedea mai slaba, n’am facut cure de slabire. Greul a venit mai tarziu, cand am cunoscut’o pe Andreea care e slaba ca scandura si m’am gandit sa fiu si io tot asa. Am urmat numai regimuri de succes, cu care slabisera o gramada de prietene ale celor pe care ii cunosteam.

Prima data am incercat metoda Atkins, am ajuns la spital plina de puncte rosii, ca facusem alergie de la carne si carne si nimic altceva. Ca in primele 2 saptamani asa mananci, dar slabise prietena unei colege 20 de kg cu regimul asta.

Urmatorul regim, la vreun an dupa, a fost metoda aia cu puncte/zi, ca slabise prietena unui prieten al meu cel putin 20 de kg intr’o luna sau ceva de genul. Dupa o saptamana n’am mai tinut minte nimic, pentru ca mi se terminase salariul si nu ma mai puteam tine de metoda.

Urmatoarea etapa a fost cu regimul disociat, care era relativ ieftin: o zi fructe, o zi legume, o zi carne, o zi lactate, numai ca nu mi le’am programat bine si dupa lactate au urmat, in mod evident, fructele, si o saptamana n’am fost in stare de nimic, si nici n’am slabit cum slabise verisoara unei alte colege care tinuse regimul 6 saptamani si slabise minim 20 kg.

Urmatoarea etapa a fost un regim pe care l’am gasit intr’o revista de femei si care garanta cel putin 20 kg in prima luna: cel putin 3 l apa/zi si fructe si legume crude si pui pe gratar si cafea la mic dejun cu o felie de paine prajita, si duminica aveai voie orice. In prima zi a fost ok, imi dramuisem si cum sa beau cei 3 l, ca pare simplu la prima vedere, dar sunt 15 pahare de apa. Dupa primele 3 ti se ia pentru toata ziua. Dar le beam pe fiecare la juma de ora sau asa ceva. A doua zi a inceput sa fie mai rau: un pahar de apa la 30 de minute, dar la toaleta cate 5 minute la fiecare 15 minute. M’am lasat si de asta.

Urmatoarea etapa a fost cu batoane din alea Fibrobar, ca doar Nicoleta Luciu slabise o gramada si se mentinea cu ele. Mi’am luat cam 50 de batoane, sa’mi ajunga, dar au un gust ATAT DE RAU, ca dupa primele 2 mi’a venit sa mor de greata si n’am mai mancat nimic nimic. Mai mancam cate unul cand mi se terminau banii si nu avea cine sa’mi dea si mie o ciorba calda in stomac.

Urmatoarea etapa a fost cu pastile de slabit pentru ca lua maica’mea si imi arata la haine cat de mult slabise, dar dupa 2 saptamani in care ma simteam bine, am inceput sa ma simt rau, sa am insomnii, sangerari aiurea, si am cautat mai temeinic pe forumuri si m’am lasat si de alea. La pastile a fost totusi singurul rezultat evident pentru ca am slabit 4 kg in prima saptamana, dar asta era ptr ca eliminasem toata apa din mine, si apoi oricum a venit Craciunul si nu s’a mai cunoscut nimic.

Sunt praf. O sa revin cu alte amanunte, pe viitor. Macar o saptamana sa ma asigur ca scriu zilnic pe blog

 

Pentru fiecare Gabi sau Miha, si pentru mine

Asta e pentru ca mi-e mare lene sa scriu pe blog si sa nu credeti ca il ignor chiar cu desavarsire.

Pupici. Eu si rechinii citim carti.

Tocmai ce am realizat, vorbind cu pretenu’ Cougar, ca am luat ce e mai prost din toate felurile de femei: de la blonde am luat prostia, ca degeaba ma laud cu inteligenta mea nativa, caci s-a demonstrat in repetate randuri ca nu sunt mai desteapta ca o gaina crescuta in post negru. De la brunete am luat implicarea si sufletul pe care il pun in orice si pe urma ma mir ca blondele nu au deloc mai mult “fun”, pentru ca ma trezesc plangand aiurea pentru cele mai proaste motive. Asa ca am facut-o praf complet cu meseria de femeie. Daca eram blonda cu totul eram si superficiala, si ranile provocate de altii se limitau la: curva aia, a zis despre mine ca am tzatzele mai mici si picioarele mai scurte decat ea, nesimtita. Dar, nu. Mie mi-a trebuit suflet de bruneta si minte de blonda. Cocktail.

Si cum de abia acum am constatat ce praf sunt, am numarat si vanataile de pe mine: am 26 de vanatai. Cea mai mare e cam cat o moneda de 0,5 lei si se afla pe bratul stang. Pe fiecare genunchi am cate 6 puncte colorate diferit: verde, mov, albastru sau gri. Or fi ele 4 culori, dar sunt 6 puncte. Pe fiecare genunchi. Am una chiar pe mijloc, care mi se pare cea mai ciudata, in partea stanga si aia.

Si acum ca prin mintea voastra perversa au circulat tot felul de ganduri, sa ne minunam de ele:

1. Are vanataile pentru ca a batut-o nenorocitu’. Ca doar nu vorbea de implicare si suferinte aiurea…

2. A batut’o vreo femeie? Tare mi-ar fi placut sa vad o bataie intre fete. Hahahaa…

3. Sex salbatic? S-ar explica vanataia de pe mijloc.

4. In genunchi? Uuuuuu…wild. Sase … uuuuuu…. unde o fi numarul ei de telefon?

5. Ce mama naibii zice asta aici? E legatura intre vanatai si paru blond si implicare?

Dar…raspunsul corect este: am mutat mobila prin casa. Singura. Este si o legatura intre ce am constatat azi si mutatul mobilei, dar nu e contextul necesar. Am 6 bloguri active fiecare pentru o parte a personalitatii mele. Si inca nu mi-am gasit toate partile.