Continuare…

Toata seara aia a fost un esec. Am baut, dar nu s’a lipit mare lucru de mine. In fine, urcam la culcare. Cu chiu cu vai ii scoatem pe astia doi de la noi din camera(Vali venise in chiloti – nah, corp fara greseala). Ne culcam, radem de ei nitel, adormim. Dimineata, prietena mea aude niste zgarieturi usoare in usa si se trezeste. Ma trezesc si eu, dar nu aud nimic. Intr’un final ne trezim bine, facem un dus, punem costumele de baie pe noi…nu prea era soare, dar hai, treaca mearga. Coboram la…micul dejun. Ce mic dejun? Astia doi in culmea frustrarii ca n’au dormit cu femeile. “Hai luati-va bagajele, ca mergem la Hanu Piratilor”.

Ne urcam in masina, noi doua cu avocatul si Vali singur. Vali avea girofar. Si avocatul avea girofar. Girofaru lu avocatu era mai mare. Vali era invidios. Vali baga sirena. Avocatul baga sirena, dar lui ii era mai frica si a oprit-o repede. In masina, prietena mea incearca o conversatie: “Auzi? Ati batut voi la noi la usa de dimineata?”. Avocatul: “Eh, se antrena Vali”. Ea, imitand o zgarietura fina pe scaunul masinii: “Cum? Asa?”. Si razi, da’i ras. Ajungem la Vali la hotel ca sa nu mergem cu doua masini, asa ca mergem cu masina lui Vali. Un Espero. In care trasnea maxim. Noi doua in spate, bagajele raman in masina avocatului. Prima chestie pe care Vali o spune “Sa vezi ce shou fac cu astia acu”, referindu-se la portile alea de la intrare din Mamaia, ca el avea masina de Bucuresti si buletin de C-ta. Nu se intampla insa nimic.

AJungem la han. Eu ma bucur complet cand vad mancare. Imi era super foame. Ne asezam la masa. Vine chelnerita. Vali zice 2 ape si 2 cafele. Dupa care nimic. Noi doua eram mute. De admiratie, desigur. Vede admiratia in ochii nostri: “fetelor vreti si voi apa, cafea?”. Eu: “ah, da. Apa. Dimineata nu…” Si n’apuc sa termin pe ‘NU’ ca Vali ma completeaza”Ah, nici eu nu mananc dimineata. Esti ca mine”. 

WTF?!??!??!?!?!??!?_)(*&%^$@#$%^&*(){POI*&YUI(OIJUYT%R$EWR^UI

Si uite asa, nu am mancat nimic. Eram mult prea socata de asta ca sa mai dau vreo replica. Bem apa, noi doua vorbim intre noi, ei intre ei, tot despre batai. Plecam sa vedem marea. Prietenei mele ii era frig si era invelita in prosopul lui Vali. Nu mergem pe jos. “E departe”. Desi Vali a condus cu 10 km/h, tot am ajuns in 30 de secunde. Pe drum ne arata Linia Calda si frigiderele inlantuite ca sa nu le mai fure studentii din bere. Ne mai arata “asta e facuta cu mana mea… [Eu ma uit la cladirea pe langa care trecem si chiar ma gandeam ca e draguta.] …au lasat’o nemernicii in ploaie si s’a ales praful. [WHAT?!? Ma uit mai bine, se referea la ceva care voia sa fie un bar de lemn, dar arata mai mult a dulap scund].

Ajungem la plaja. Ne punem pe prosop, noi doua si Vali in mijloc si vine avocatu si ne zice ca el tre sa plece la Bucuresti. Urgent. Bagajele noastre erau la el in masina. In fine, pleaca el cu un taxi…ce era sa’i mai zic. Eram pe stomacu gol. Uit si de foame si de toate si ma pun la plaja. Nu aveam crema de protectie, nimic. Noi trei, un prosop mirositor si marea rece. Vali incepe sa ne dea pe spate cu cati bani a facut el la Han. “300 de  milioane”. Noi cu niste expresii pasive pe moaca. “pe luna!!”. Eu: “hm. wow” Sec.  Mai tarziu ma plictisesc si “hai sa mergem sa ne cazam undeva”. Prietena mea, cu tupeu, ii zice lu asta sa ne duca la hotel Doina(parca). Era ochestie foarte mare ca doar “sa vezi ce shou am cu astia”. Noi fara acte. Noroc cu receptionerul ca a vazut doua dudui la ananghie si ne-a lasat sa ne cazam asa. 

In sfarsit am iesit sa mancam. Aveam cred mai mult de 24 de ore de foame. Seara, prietena mea se gandeste sa-l sune pe Vali, ca el a luat nr meu de la avocatul si ne-a dat sms pe plaja daca suntem ok. Il sunam, vorbeste ea cu el. El era la el la club. Ea voia la club. El era cam rusinat, ca nu e de noi, ca alea. Ea nimic. Vrea sa vina. Zi unde e. El: “pai se numeste club Antony si e in Poarta Alba”. Cand am auzit’o si p’asta am murit de ras. O ora am ras intr’una de ei, de tot weekendul ala, de “300 de milioane pe luna” “Vali al meu se antrena”"La mine la club antony in Poarta Alba” si toate taraniile alea. 

N’am avut nici o secunda pretentia sa plateasca ei ceva. Pana la urma au platit apa plata cu care ne-au facut “cinste” la han si redbullurile alea de la benzinarie, din care eu oricum nu cred ca am baut unul intreg. Ce vacanta frumoasa, nu?