Pare-mi-se ca m-am mai laudat cu barbatii care ma agata pe mine pe unde merg si cred ca am mai zis si de cireasa de pe tort. In fine, daca nici eu nu’mi aduc aminte, atunci mai scriu o data. Dar, pe langa cireasa de pe tort, mai sunt doua recente pe care vreau sa le scriu.

Ieri ma invarteam fara rost pe la Unirea asteptand sa inceapa programul la o institutie unde aveam treaba si un baiat vine dupa mine sa’mi faca o oferta la care oricum nu eram atenta. Cand am vazut ca se tine dupa mine, opresc iPodul si il ascult: “Vai ce ochi frumosi aveti…Sunt ai dumneavoastra?” (Nu, i-am imprumutat pentru 3 zile, a fost replica mea)

Taximetristu’ de aseara: aaa, da, te duc pe unde vrei tu! (Urasc sa ma tutuiasca taximetristii sau alti oameni care presteaza servicii si ar trebui sa fie respectuosi cu clientii lor. Nici macar un client al meu, cu toate ca marea majoritate sunt mult mai in varsta ca mine, nu ma tutuieste si, nici eu pe cei mai tineri decat mine. Relatia de job e relatie de job, nu sa ne tragem de sireturi). Cand am ajuns, ii fac semn sa ma lase si pe mine, ca el era ocupat sa barfeasca operatoarele prin statie, dar despre asta in alt post, si el, inchide statia: “Da, Pufi, unde vrei tu…ce frumoasa esti!” #$%^&*{_)(*

In alta zi mergeam pe strada cu prietena mea si a observat pe unu matahalos care se uita insistent, zice ea, la mine. Eu nu eram atenta, ca nu sunt atenta in general la oamenii de pe strada..numai pe mama o vad si o ocolesc cu grija, ca, de obicei, eu ii spun ca sunt in alta parte decat sunt defapt. Nenea asta, cand ajunge aproape de noi…isi aduna toata saliva si tot ce mai avea el prin gat ca sa faca o mare flegma. Si o aduna cu un zgomot din ala infiorator, o horcaiala sinistra care te’ar trezi din morti, EXACT cand trece pe langa noi. Si, mentionez, spre marea mea rusinica, era cu ochii la mine. Asa a zis Andreea. O fi si asa un mod de a atrage atentia.

In rest am uitat, dar cea mai penibila replica de agatat pe care am trait’o a fost intr’un club, in care eram cu niste prieteni, si unde ma plictiseam intr’un mare fel pe ringu de dans, unde nu faceam de fapt nimic, stateam cu mainile in buzunar. Si cum contemplam eu trecerea lenta, in pas de melc, a timpului vine unu la mine si imi serveste: “Singurica?”